Coaliția România Respiră

Vreme de un an de zile cei de la Coaliția România Respiră au dus o luptă continuă pentru adoptarea noii legi care interzice fumatul în spațiile publice închise. Și iată că astăzi legea a fost publicată in Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că va intra în vigoare pe 16 martie. Este o victorie importantă a societății civile care ne arată din nou că perseverența în apărarea unei cauze poate avea succes pănă la urmă. Altfel e doar o intrare într-o normalitate care în alte țări există de mai mulți ani.
Una din criticile celor care s-au opus acestei legi este că sunt și alți factori care ne afectează sănătatea, cum ar fi poluarea aerului care e mult prea mare în multe orașe din România. Cum s-ar zice: de ce vă luați de noi și nu de mașinile care emit atâtea noxe de exemplu. Pe langă faptul că acest tip de argument e stupid, nu e adevărat că lumea nu se preocupă de poluarea atmosferică. De fapt chiar Comisia Europeană s-a sesizat și a deschis o achetă împotriva României pentru că depășește limitele admise de poluare. Această postare are mult mai multe detalii despre poluarea din București și indiferența autorităților la aceată problemă.
Am început să mă gândesc și eu la cum am putea reduce poluarea din București. Știm că unul din pricipalii factori sunt emisiile automobilelor care circulă prin oraș. Ideal ar fi să reducem traficului, ceea ce se poate obține printr-un transport în comun mai performant. Însă pănă atunci m-am gândit la ce mă deranjează cel mai mult în trafic din punctul de vedere al poluării. Și mi-am dat seama ce mult mă deranjează când merg în spatele unei mașini care scoate o tonă de fum, așa de mult încât trebuie să pui aerul condiționat din mașină pe recirculare ca să scapi de fumul respectiv. Dar acele mașini au făcut o inspecție tehnică periodică (ITP) relativ recent, nu? Care inspecție verifică și că mașina respectivă respectă normele de poluare, nu? Deci cum ajung acele mașini să treacă acea inspecție: prin șpagă, nu? Așa că ajungem din nou la acel slogan de la protestele de după tragedia de la Colectiv: corupția ucide!
De câteva săptămâni am început să îmi notez numerele acestor mașini pe care le văd în trafic și le-am strâns într-un document aici. Pasul următor ar fi să găsesc o modalitate prin care să raportez aceste mașini la RAR sau la poliție și să îi forțez să le reverifice cumva. Are cineva vreo idee despre cum am putea face asta?

După 20 de ani

Acetst post l-am început anul trecut, dar pe parcurs m-am luat cu altele și nu am reușit să îl mai termin atunci. Dar știți vorba aia: niciodata nu e prea târziu, așa că uite că îl termin acum. În 2015 s-au împlinit 20 de când am terminat liceul. În iunie am organizat o întâlnire cu foștii colegi de clasă și profesorii de la Liceul Mircea cel Bătrân. Ne-am simțit foarte bine împreună, am depănat amintiri, am povestit ce am făcut in viață și am realizat încă o dată cât de frumoasă și importantă a fost acea perioadă pentru formarea noastră ca oameni. Cum am amintiri de la toate materiile și cu toți profesorii pe care i-am avut țn liceu, m-am gândit să fac un serial cu unele din aceste amintiri.

Am să încep cu economia, o materie nouă pe vremea aia, care se studia pentru un an în clasa a XI-a. Profesorul de economie nu prea relaționa cu elevii, nu știu exact din ce motiv, dar îmi amintesc foarte clar despre el cum ne povestea lecția uitându-se mai mult pe geam în loc să se uite la noi. De altfel și la întâlnirea de 20 l-am regăsit pe domnul Fulea tot stingher. A venit în fața liceului, l-am salutat mai mulți dintre noi și am vorbit puțin cu dânsul, dar când ne-am strâns în clasă am constatat că între timp dispăruse. Manualul de economie era primul făcut dupa revoluție, de un anume Coșea, care avea să ajungă un politician de succes, iar ”succesul” în politica românească se masoară și prin numărul de partide prin care treci, căci și domnul Coșea e un traseist notoriu. Colegii mei care urmau să dea examen de admitere la ASE au învățat efectiv pe de rost acel manual, îmi amintesc că o colegă era în stare să recite fraze întregi din el. Eu am decis să dau bacul la economie, așa că învățasem și eu destul de bine conceptele de acolo, dar cel mai mult m-a frapat o frază din introducere sau prima lecție. Se vorbea acolo despre tipuri de oameni și cum unii nu se gandesc decât la ei, altora le pasă de ei și de familia lor, altora și de cei din orașul sau poate țara lor, iar altora le pasă de toți oamenii de pe Pământ. Și cum in funcție de cum ești iei decizii economice într-un fel sau altul. Atunci inevitabil m-am întrebat și eu: oare ce fel de om sunt eu? Îmi pasă numai de mine sau și de rude sau și de cei pe care îi cunosc sau poate de toți oamenii în general? Nu are rost să vă spun ce mi-am răspuns atunci, știm cu toții de la cei cu filosofia că mai importante sunt întrebările pe care ți le pui decât răspunsurile la care ajungi :) Dar cert e că într-un fel acel moment de la începutul clasei a XI-a m-a schimbat.

Libiamo!

De 15 ani de zile Mazare distruge Constanta, orasul in care am crescut: a retrocedat fraudulos o gramada de teren prin toate cotloanele din oras, apoi a dat cele mai aberante autorizatii de constructie. Blocuri noi inghesuite pe peticele de spatiu verde dintre blocurile existente, mall construit in singurul parc adevarat din oras (inca se mai vad cioturile copacilor taiati in parcarea acelui mall) si toate constructiile de pe zona verde dintre lac si sosea din Mamaia. Plus lasarea in ruina a monumentelor istorice din oras, Cazinoul fiind doar cel mai cunoscut dintre ele. Alte cladiri declarate monument au fost lasate pur si simplu sa se prabuseasca pentru ca nu avea dreptul legal sa le demoleze si sa construiasca altceva acolo. Iar mai nou a inceput sa distruga si plajele din oras cu a lui fantasmagorica sosea de coasta. Si in timpul asta omul a furat de a rupt, probabil sute de milioane de euro.

Asa ca dintre toti politicienii anchetati de DNA (are 3 dosare pana acum) el este cel pe care vreau cel mai mult sa il vad in puscarie. Cand a fost retinut acum cateva saptamani am baut un pahar de rom pentru asta si o sa beau inca unul astazi caci a primit mandat de arestare pentru 30 de zile (vezi aici stirea). Si o sa mai beau inca unul cand o sa fie condamnat in prima instanta si inca unul cand va fi condamnat definitiv si tot asa. Si nu beau orice pentru asta, ci un rom din cel mai fin, Takamaka Bay din Seychelles, pentru ca el nu o sa mai mearga prin Madagascar si Brazilia mult timp de acum incolo, iar eu o sa ma plimb pe unde vreau :)

Update: ca sa fie si cu cantec o sa pun si o interpretare a ariei Libiamo din opera Traviata care da titlul acestui post :)

Despre religie, stiinta si scoala

S-a discutat mult in ultimele saptamani pe tema orelor de religie in scoli. Desi am ajuns tarziu la masa discutiilor, o sa abordez si eu aceasta problema, dar dintr-un unghi putin diferit. In contextul acestei discutii am aflat ca acum cativa ani Ministerul Educatiei a scos teoria evolutiei a lui Darwin din programa scolara la presiunile BOR. Ba mai mult, adeptii bisericii vorbesc de o teorie alternativa, creationismul, si spun ca eventual ar trebui studiate amandoua in paralel, sau lasa optiunea profesorului ce teorie sa prezinte la clasa. Dar nu toate teoriile sunt nascute egale si tocmai despre asta o sa vorbesc mai departe. Epistemologia esta ramura filosofiei care studiaza natura cunoasterii stiintifice, iar una din cele mai mari contributii pe aceasta tema este cartea Objective Knowledge a lui Karl Popper. Ca mai toate cartile de filosofie, e scrisa intr-un limbaj arid, dar ideile principale sunt pana la urma simple si de bun simt (imi amintesc ca discutam acum cativa ani cu cineva despre aceasta carte si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru oricine pretinde ca are de-a face cu stiinta).

Pe scurt Popper sustine urmatoarele:
- cunoasterea umana e formata exclusiv din teorii; de exemplu daca acum e noapte, faptul ca eu ma astept ca in cateva ore sa rasara soarele din nou e o teorie, s-ar putea sa se intample asa sau nu;
- nicio teorie despre lumea din jur nu poate fi demonstrata astfel incat sa fim siguri ca e adevarata. Practic nu putem fi siguri de nimic pe lumea asta, nici macar de moarte si taxe :) 
- o teorie poate fi insa infirmata prin observarea unor fapte care o contrazic; de exemplu, daca teoria mea e ca soarele rasare in fiecare zi la 6 si maine soarele rasare la 7 atunci teoria mea va fi infirmata;
- practic natura cunoasterii umane e negativa, nu pozitiva; fiecare din noi vine cu tot felul de teorii, iar multe dintre ele sunt aruncate la gunoi pe masura ce realitatea le contrazice; sau rafinate, cum este cazul cu teoria lui Einstein despre gravitatie care de fapt o imbunatateste pe cea a lui Newton pe aceeasi tema (care, de exemplu, prezicea gresit orbita planetei Mercur); cred ca chiar acest exemplu cu teoria gravitatiei a fost sursa de inspiratie pentru aceasta carte a lui Popper;
- o teorie stiintifica e o teorie pe baza careia putem face predictii pe care le putem verifica. Aici se despart apele de fapt intre stiinta si religie, magie, filosofie si orice altceva care emite pareri despre lumea asta. Ca sa nu ziceti ca am ceva cu religia, o dau un exemplu din filosofie. Exista un curent filosofic care sustine ca tot ce ni se intampla noua e de fapt un vis. Oamenii astia nu pot fi combatuti cu nimic, daca il ciupesti de mana si il doare el o sa spuna ca de fapt viseaza ca il doare si tot asa. Din moment ce teoria asta nu face nicio predictie care poate fi infirmata despre ce s-ar putea intampla maine ea nu poate fi combatuta.

Asta e de fapt marea problema cu ce se intampla in scoala romaneasca. Acum, fiecare e liber sa creada ce vrea si in ce vrea, dar atunci cand vorbim despre materiile care tin de stiinte e aberant sa punem pe picior de egalitate o teorie stiintifica, cum e cea a evolutiei, cu una pe care nu o putem combate in niciun fel, caci sustine ca orice s-ar intampla maine e vointa divinitatii.

Interzicerea fumatului in spatiile publice inchise

Astazi Senatul a adoptat un proiect de lege pentru interzicerea totala a fumatului in toate spatiile publice inchise (aici e stirea). Mi se pare o initiativa bine venita, avand in vedere ca actuala lege practic nu functioneaza. Acum e permis fumatul in anumite conditii in baruri si restaurante, precum si amenajarea in alte locuri a unor camere speciale pentru fumat. Barurile si restaurantele cu suprafata sub 100 de metri patrati pot opta sa fie de fumatori sau nefumatori, iar localurile mai mari de aceasta suprafata sunt obligate sa aiba o sectiune de nefumatori care sa fie complet separata de cea de fumatori. In plus sunt stipulate reguli de ventilatie pentru spatiile in care se fumeaza.

In practica se intampla altceva de fapt:
- in mall-uri cafenelele in care se fumeaza comunica direct cu restul coridoarelor si fumul se simte cand treci prin dreptul lor;
- am fost recent pe aeroportul Otopeni si  una din camerele pentru fumat avea usa deschisa; in mod curios chiar langa acea camera era un loc de joaca pentru copii, asa am ajuns noi pe acolo;
- la Hollywood Multiplex din Mall Vitan au o camera pentru fumat care de asemenea era cu usa deschisa cand am fost pe acolo; am inchis usa, dar unul din angajatii cinematografului care fuma inauntru a deschis-o imediat la loc;
- majoritatea restaurantelor in care am fost nu camere separate pentru nefumatori, doar precizeaza ceve de genul: la mesele din partea cutare nu se fumeaza; o exceptie notabila e Trattoria Il Calcio; toate locatiile lor in care am fost chiar au camere separate pentru nefumatori si nu trebuie sa treci prin zona de fumatori ca sa ajungi acolo; sunt singurii pe care ii stiu care respecta legea pe bune;
- in cantina la care mananc la serviciu a inceput sa se fumeze intr-o parte la un moment dat; asa ca am fost nevoiti sa nu mai mancam acolo, ci sa ne luam mancarea la pachet;

In 2009 Comisia Europeana a adoptat o recomandare ca statele membre sa-si protejeze cetatenii complet de la expunerea la fumul de tigara in spatiile publice inchise. Tarile membre trebuiau sa implementeze in cel mult 3 ani aceasta recomandare, deci practic Romania este expusa unor sanctiuni in acest moment pentru neimplementarea acestor recomandari. Un raport publicat in 2013 mentioneaza ca desi toate statele au legi anti-fumat, aplicarea lor lasa de dorit in unele state membre. Exceptiile din legile nationale (cum sunt cele de care am vorbit mai sus) fac legile respective dificil de aplicat. Pentru mai multe detalii consultati aceasta pagina pe tema spatiilor publice fara fum mentinuta de Directoratul pentru Sanatate si Securitate Alimentara.

Din cate am citit in Senat a fost o opozitie destul de vocala la aceasta lege, deci probabil vor urma dezbateri aprinse si in Camera Deputatilor. Asa ca daca iti pasa de aceasta tema ar fi bine sa ii scrii deputatului care te reprezinta pentru a sustine aceasta lege.

Update: din pacate stirea citata mai sus e o pacaleala, legea adoptata interzice complet fumatul doar in scoli, spitale si alte institutii publice, nu si in restaurante si baruri. Eu voi milita in continuare pentru interzicerea completa a fumatului in toate spatiile publice inchise.

Mineriada din iunie 1990

Cand am intrat la Facultatea de Matematica, in toamna lui 1995, inca mai erau studenti la master care prinsesera pe pielea lor mineriada in iunie 1990. Unul dintre ei mi-a povestit intr-o zi cum a vazut scara mare din facultate plina de sange, cum laboratoarele de informatica de la parter care tocmai fusesera dotate cu PC-uri donate de afara au fost devastate, caci trebuiau distruse masinile cu care "tipareau taranistii dolari" si tot asa. Anii au trecut, justitia din Romania nu a facut nimic, asa ca unele dintre victime au facut plangere la CEDO impotriva statului roman, iar ieri a fost data sentinta finala, potrivit careia:  "toate dovezile din acest caz indica existenta elementelor constitutile ale unei crime impotriva umanitatii, comise de oficiali ai statului roman, inclusiv membri ai Guvernului si militari cu grade importante". Mai multe detalii aici.

Asa ca statul roman va fi obligat sa finalizeze acele dosare care zac in vreun sertar prin cine stie ce parchet. Avand in vedere ca printr-o lege initiata de Monica Macovei crimele sunt impresciptibile in Romania, pana la urma tot se va gasi un procuror care sa faca lumina in aceste dosare. Iliescu nu va putea dormi linistit nicicand, oricand il vor putea ridica cum se intampla acum cu tortionarii din lagarele de pe vremea lui Dej. 

Bazele sportive si rechinii imobiliari

Acum ca toata lumea si mai ales politicienii se dau bine pe langa Simona Halep, haideti sa ne uitam ce s-a intamplat de fapt cu bazele sportive din Bucuresti in ultimii 25 de ani. Nu de alta, dar prevad ca in urmatoarele luni o gramada de copii vor dori sa se apuce de tenis inspirati de eroina lor de la televizor, iar parintii lor vor alerga prin tot Bucurestiul ca sa gaseasca terenuri unde sa poata juca.
Am citit mai multe articole pe aceasta tema in ultimul timp si m-am gandit sa le adun aici spre popularizare:

• Fantomele Sportului - istoria bazei Chefalul (sau Keoke) unde acum e un ansamblu imobiliar neterminat si multe alte detalii despre hatisul legislativ si administrativ care a facut ca multe baze sportive sa dispara; 
• Afacerea Baza Sportiva Cutezatorii (actuala Pescariu) - afacere inca in desfasurare sub obladuirea Ministerului Educatiei (de la Androneasca in 2003 la epigonii ei de azi);
• Afacerea Baza Sportiva Vointa (in spatele statiei de metrou Aurel Vlaicu) - baza i-a fost data in 1999 lui Ilie Nastase pentru a face acolo o academie de tenis, ceea ce nu s-a intamplat nici pana in ziua de azi, 15 ani mai tarziu; ca sa avem o perspectiva temporala sa ne gandim ca prin '98-'99 Simona se apucase probabil sa joace tenis;
• Afacerea Baza Sportiva Spartac - despre cum s-a cerut retrocedarea a cateva sute de hectare in sectorul 3 si s-au retrocedat tot felul de terenuri, de la baza sportiva Spartac pana la o bucata din parcul IOR; acum pe locul fostei baze sportive se construieste un mall;

Maine ne vom uita toti la Simona si ii vom tine pumnii, dar nu uitati ca pentru a ramane cu ceva mai mult decat uitatul la televizor noi si copiii nostri avem nevoie de parcuri si de terenuri de sport. Iar politicienilor si vedetelor care maine se vor intrece in declaratii despre acest sport, dar care nu au facut nimic concret pentru asta pana acum, sa le fie rusine!

Mult succes, Simona!

A vota sau a nu vota?

Iar se apropie alegerile si spre deosebire de alte dati am vazut in ultimul timp mai multe apeluri de boicotare a votului. Argumentul adus este ca toti sunt la fel si ca partidele existente nu ne reprezinta. Insa acest argument este fals dupa parerea mea. Chiar daca nu vorbim despre masurile economice propuse de diferite partide, eu am un criteriu foarte simplu dupa care clasific partidele in momentul de fata: atitudinea lor fata de membrii de partid cercetati sau condamnati penal. DNA a anchetat foarte multi politicieni din toate partidele in ultimii ani. Sunt unele partide care in aceasta situatie au organizat mitinguri de sustinere (cazuri recente sunt presedintele consiliului judetean la Ages, primarii din Navodari sau Constanta, toti de la PSD) sau chiar au promovat in functii guvernamentale oameni trimisi in judecata (cum a fost Fenechiu de la PNL). Ori acest lucru este inacceptabil din punctul meu de vedere. Un minim standard de etica in politica ar fi demisia dintr-o functie publica in care ai fost ales sau numit in momentul in care esti cercetat pentru fapte penale. Cum putem avea incredere in cineva sa ne administreze banii publici in momentul in care este suspectat de furt sau coruptie?

In concluzie voi merge la vot si voi vota unul din partide care respecta aceste minime standarde etice. Si ii incurajez si pe cunoscutii mei sa mearga la vot, caci e important ce rezultatele sa fie determinate cat mai mult de optiunile unor oameni independenti decat de a celor dependenti de ajutorul autoritatilor si care sunt incolonati la vot de primari sau alti functionari.

P.S. 1. Asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu propunerile celor de la Uniti Salvam: legea partidelor si cele electorale trebuie schimbate pentru a permite mai usor intrarea unor actori noi pe scena politica. Dar aceste schimbari trebuie facute de parlament si solutia este sa punem presiune pe parlamentari sa faca aceste schimbari, nu sa nu mai venim la vot.

2. Tot astazi au loc alegeri in Ucraina, iar in unele zone oamenii nu vor putea vota din cauza amenintarilor separatistilor pro-rusi. Noi macar putem de aproape 25 de ani sa votam liber si fara alte amenintari.

3. Priviti acest clip de mai jos. E vorba despre niste puscariasi care vrajesc oamenii cu vorbele lor. Acolo e doar o metafora, dar asta se intampla chiar in realitate la noi din pacate...

Prima problema de matematica

Am vazut recent o serie de articole despre Olimpiada Internationala de Matematica si interviuri cu fost castigatori, asa ca am zis sa incep si eu seria de postari despre matematica la care ma gandesc de ceva vreme.

Povestea asta este de cand eram in clasa a doua. Intr-o seara a venit mama la mine cu manualul de matematica de la scoala si mi-a zis: rezolva problema asta. Era o problema de genul Ion si Gheorghe au impreuna 100 de mere. Ion are cu 20 de mere mai multe decat Gheorghe. Cate mere are fiecare dintre ei? Am stat eu un timp si m-am gandit, apoi am dat raspunsul corect, insa nu am fost in stare sa explic cum am ajuns la el (sper ca nu am facut prin incercari totusi :)). Chestia e ca eu nu aveam problema asta la tema, caci nu ajunsesem inca la lectia respectiva, dar mama auzise la niste colegi de serviciu ca li s-a dat copiilor aceasta tema si nu prea au reusit sa o rezolve si a vrut sa ma testeze.

Peste multi ani am citit intr-o carte despre olimpiadele de matematica cum ca aceasta este prima problema de matematica din scoala. In sensul ca chiar daca stii materia predata pana atunci (adica adunarea si scaderea), nu e un simplu exercitiu in care aplici ce ti s-a predat, ci trebuie sa gandesti o solutie la ceva nou. Desigur ca daca ti se explica cum se face poti sa rezolvi pe urma o suta de probleme asemanatoare, dar daca vreti sa vedeti daca copilul vostru are inclinatie spre matematica, dati-i problema asta sa o rezolve singur dupa ce a invatat adunarea si scaderea. De aici porneste toata aventura in lumea fascinanta a matematicii.

Cand ai scoala, dar nu ai rusine

La doua zile dupa scandalul legat de modificarile codului penal Varujan Pambuccian continua sofismele pe facebook legat de definitia functionarului public din Codul Penal. Dupa exegeze privind dictatura lui Hitler si imunitatea parlamentarilor, afirma urmatoarele aici:

"Ceea ce am votat ieri se referă la faptul că parlamentarii și funcționarii publici sunt lucruri diferite. Dealtfel, legislația care se referă la cele două categorii este complet diferită și disjunctă. Singurul loc în care lucrurile s-au amestecat este cel al codurilor. Cele două coduri (penal și civil) au fost modificate repede și pe picior anul trecut. Există o grămadă de lucruri contradictorii în ele, și din ce în ce mai multe ies la lumină odată ce judecătorii le sesizează (de cele mai multe ori la cursurile pentru aplicarea lor). Unul dintre ele este și cel legat de asimilarea celor două categorii.

Hai să vedem câteva aberații care ar reieși din asimilare:
1. Funcționarii publici sunt numiți. Parlamentarii sunt aleși. Cum ar fi să ne alegem funcționarii publici sau să numim parlamentarii.
2. Funcționarii publici sunt inamovibili. Parlamentarii au mandat de 4 ani. Cum ar fi să avem parlamentari inamovibili sau să schimbăm funcționarii publici din 4 în 4 ani.
3. Funcționarii publici sunt salarizați (ceea ce presupune un anumit tip de raporturi de muncă). Parlamentarii primesc o indemnizație, tocmai pentru că (în conformitate cu Constituția), mandatul nu este imperativ.
4. Funcționarii emit acte administrative. Parlamentarii nu emit niciodată acte administrative, ci legi. Chestia cu trasul la răspundere pentru actele administrative, subiect extrem de dezbătut în presă. nu are obiect. Sau poate are, dacă de mâine cineva decide că legile sunt acte administrative. Tot printr-o asimilare de-asta. Constituția discerne clar și aici, dar atunci când statul de drept este doar o vorbă în spatele căruia se construiesc instrumentele unei dictaturi, se poate și asta. Și exemplele pot continua."

Domnul Pambuccian esta absolvent de matematica si stie prea bine ce este aceea o definitie si de asemenea stie ca orice text cat de cat organizat (articol stiintific, carte, lege) are o sectiune in care se definesc termenii cu care opereaza in continuare. Iar articolul 147 din codul penal exact asta face: defineste o categorie de cetateni care activeaza in domeniul public si pentru care apoi sunt definite diverse infractiuni. Asta nu are de-a face cu legea functionarilor publici, statutul parlamentarilor, mandate imperative sau orice alte aberatii care sunt vehiculate zilele acestea. Daca parlamentarii au o problema cu titulatura de functionar public atunci pot sa schimbele numele in ce vor ei, categoria X sau Y. Dar este inadmisibil sa vrei sa spui ca unora din cei care au functii publice nu li se aplica conflictele de interese (acest lucru este explicat foarte clar si aici). Iar afirmatia de la punctul 4 de mai sus este falsa, caci parlamentarii emit acte administrative cand semneaza contracte de munca pentru angajatii cabinetelor parlamentare. Exact pentru asta sunt cercetati unii parlamentari (nu pentru votul lor sau opinia exprimata in parlament), pentru ca si-au angajat rudele la cabinetele parlamentare. Si tocmai aceste fapte vor sa le dezincrimineze. Multe cabinete parlamentare au zero activitate, uneori nu au nici macar un sediu declarat, insa banii alocati luna de luna fiecarui parlamentar pentru acest lucru se scurg catre angajatii acestora.

De asemenea domnul Pambuccian, alaturi de ceilalti parlamentari (aproape toti de la USL, UDMR, PPDD, minoritati si 2 de la PDL) au votat urmatoarele:
- modificarea articolului 74: daca esti prins ca ai furat pana in 100.000 de euro si dai banii inapoi nu patesti nimic, daca e pana in 500.000 de euro iei o amenda; deci practic poti sa furi linistit!
- modificarea articolului 253: conflictul de interese se va aplica doar celor care au un contract de munca; adica primarii, presedintii de consilii judetene, consilierii locali sau judeteni, parlamentarii pot da contracte rudelor, firmelor personale fara a pati nimic;
- modificarea articolul 156: daca unei persoane dintr-un grup infractional i se aplica prescriptia, atunci tuturor celor care au participat la acea fapta beneficiaza de prescriptie;

Acum sa va spun cateva cuvinte despre domnul Pambuccian. Dansul este reprezentantul minoritatii armene in parlament, o minoritate mica in zilele noastre. Pentru a fi reprezentantul unei minoritati ai nevoie de un numar de voturi (vreo 2-3000 parca) care sa ateste ca acea minoritate mai exista in Ro. Cum armenii sunt din ce in ce mai putini, domnul Pambuccian si-a construit o nisa electorala: prietenul IT-istilor. Este adevarat ca de-a lungul timpului a sustinut multe initiative legate de IT, iar lumea din domeniu l-a apreciat pentru asta. Cunosc oameni care in mod constant l-au votat la Camera Deputatilor la mai multe randuri de alegeri. Chiar eu i-am indemnat uneori pe cei scarbiti de politica sa-l voteze pe el in loc sa-si anuleze votul sau sa stea acasa. Dar aici drumurile noastre se despart. Caci prietenul inamicilor mei nu poate fi prietenul meu, iar domnul Pambuccian a dovedit prin acest vot (si prin insistenta de a-l apara in plin scandal mediatic) ca este prietenul penalilor. Problema cu IT-istii este ca inteleg destul de usor ce este o definitie, ce sens are modificarea ei si ca pot comunica foarte usor intre ei in ziua de azi. Asa ca am sa fac tot posibilul ca aceste randuri sa ajunga la cat mai multi dintre ei cu urmatorul mesaj:

Nu il mai votati niciodata pe domnul Pambuccian, caci este un prieten al penalilor!

P.S. Am atasat o captura a comentariului de pe Facebook in caz ca va fi sters mai tarziu

 

Te intreb daca vezi vreo schimbare?

la oamenii din jur...



"Victoria" e unul din cele mai triste cantece ale anilor 90. Acei ani in care iluziile revolutiei s-au spulberat sub lampasele minerilor si ceata groasa a acelor vremuri.

Insa la manifestatia de aseara am vazut alti oameni, nu veniti din budele din centrul vechi cum declara saptamana trecuta lacheul de Badea, ci oameni care merg sa stranga gunoaiele din natura cu cei de la Let's do it, Romania!, sau oameni care merg sa planteze copaci cu cei de la Plantam fapte bune, sau oameni care au oprit de doua ori schimbarile la codul silvic alaturi de WWF Romania, sau oameni care merg de Craciun sa duca daruri copiilor orfani, sau oameni care merg sa faca lectii cu copii defavorizati, sau oameni care merg sa refaca marcajele turistice de pe munte, sau oameni care aduna pisicute de pe strazi si le dau spre adoptie, sau oameni care merg sa monitorizeze delfinii din Marea Neagra cu cei de la Mare Nostrum, sau oameni care curata de bucati de parc lasate in paragina sau retrocedate, sau oameni care se lupta in justitie pentru a stopa constructiile ilegale ca cei de la Salvati Bucurestiul, sau cei care scot de un an de zile pe cheltuiala lor un ziar despre Bucuresti, sau biciclisti care fac marsuri pentru a avea piste pe care sa mearga, sau oameni care alearga la crosuri si maratoane pentru cauze caritabile. Toti acesti oameni au fost aseara in strada, au marsaluit ore intregi prin Bucuresti, Cluj si alte orase si s-au simtit solidari. Iar la sfarsit au declarat triumfatori ceea ce stiau deja: Frate, am invins! Caci da, in aceasta saptamana am invins inertia si teama de a te solidariza cu necunoscutii de langa tine si credinta ca cei de la putere sunt intangibili. Aceasta e schimbarea pe care am vazut-o aseara la oamenii din jur. Si sper ca aceasta schimbare va genera o schimbare si la nivelul societatii.

Capitularea politicienilor a venit la nici jumatate de zi diferenta.

Cercul de matematica

Recent m-a contactat cineva care face o lucrare de doctorat despre copilaria anilor 80 din Romania si despre activitatile extracuriculare care se faceau atunci. In mod particular am fost rugat sa povestesc despre cercul de matematica la care participam, iar daca tot am scris aceasta poveste o postez si aici:

Povestea cercului de mate a inceput in clasa a patra. Intr-o zi m-a intrebat mama daca ne-a zis la scoala de noul cerc care se face duminica (pe atunci sambata era zi lucratoare, deci si zi de scoala). Invatatoarea de la clasa mea nu ne zisese (se pare ca nu se intelegea cu domnul profesor Dinu), dar cum mama auzise de el de la colegii ei de serviciu care aveau copii de-o seama cu mine, duminica urmatoare m-am prezentat la cerc. Si de atunci am tot tinut-o asa pana la sfarsitul clasei a opta. In primul rand era o activitate care ma prindea de minune: probleme grele, teme de pe o saptamana pe alta la care ma gandeam in timpul meu liber. Imi amintesc si acum ce bucuros am fost cand am rezolvat una din problemele cu condamnatul la moarte care de data asta scapa formuland un paradox. In clasa a cincea s-a schimbat structura cercului si profesorii. In primul rand cei care erau mai buni la mate stateam grupati la ora de mate si primeam de lucru separat. Apoi urma cercul de mate saptamanal, tot cu Craciunescu, proful de la clasa, iar in preajma olimpiadelor am facut niste sedinte integrati cu cei de la clasele mai mari care sperau sa prinda un loc la nationala, desi la clasa a cincea nu exista o faza nationala a olimpiadelor. Sedintele acestea se faceau cu cel mai respectat profesor de matematica din Mangalia la vremea aceea, domnul Henny (in memoria lui se organizeaza si in ziua de azi un concurs de matematica la Mangalia). Din clasa a sasea m-am mutat in Constanta, iar aici am continuat pe de o parte sa lucrez separat la clasa impreuna cu alti cativa colegi si pe de alta parte sa particip la cercul care se tinea pe tot orasul Constanta. Aici i-am cunoscut si pe cei mai buni elevi din oras, dar si pe cei mai buni profesori, caci profii se roteau de la o saptamana la alta si prezentau cate o alta tema. Cu majoritatea celor pe care i-am cunoscut aici am fost mai apoi coleg de liceu si chiar si de facultate cu o parte din ei.  Revolutia am trait-o bine-nteles in tabara de mate din vacanta de iarna, la Sangeorz-Bai. Profesorul Moraru a fost cel care, usor cherchelit, ne-a tinut primul discurs despre ce oportunitati ni se deschid in fata o data cu prabusirea comunismului. Conditia era, nu-i asa, sa continuam sa invatam cu burta pe carte la mate :) In clasa a sasea am mers la olimpiada nationala, iar in clasa a saptea eram deja asa de legat de gasca de la cerc incat am refuzat sa merg la nationala la fizica (luasem locul intai cu nota 10 la faza pe judet) si am preferat sa merg la nationala la mate ca rezerva, caci iesisem abia al patrulea la faza pe judet. Daca la nationala am luat o nota rusinoasa (despre care Craciunescu, aflat si el acolo cu elevii din Mangalia, m-a sfatuit prieteneste sa nu pomenesc prea des :) ), in schimb am avut ocazia sa vad in acele zile petrecute la Ploiesti primul spectacol live cu cei de la Divertis. Atmosfera de la cerc era deseori glumeata, uneori chiar si ironica, asa ca am gustat din prima umorul "ingineresc" al celor de la Divertis. Era prima data din cate imi amintesc cand pur si simplu ma prapadeam de ras. Din fericire traditia cercului nu s-a destramat imediat dupa revolutie, iar noi am continuat sa ne tinem de problemele noastre saptamana de saptamana pana la sfarsitul clasei a opta. Chiar daca pana la urma am optat pentru o cariera in informatica (dupa ce in liceu am cochetat din nou si cu fizica, caci am avut probabil cel mai bun profesor din sud-estul Europei :), pe domnul Bararu), matematica mi-a ramas intotdeauna in suflet. Caci daca in inginerie si fizica mai poti face o aproximatie (o iei la pila ca sa se potriveasca cum se zice pe la noi :)), la matematica lucrurile sunt intotdeauna clare: ai demonstrat cerinta problemei sau nu, a treia varianta nu exista.

La final doua intamplari de peste ani:
- la prima ora de la cursul de computer vision de la University of Maryland, cu un profesor grec, Aloimonos, o somitate de nivel modial in domeniu; proful ii pune pe rand pe fiecare din studenti sa se prezinte si sa spuna din ce tara sunt; ajunge si la mine si ii spun ca sunt din Romania, la care se opreste si incepe sa ne povesteasca cum cand era el elev profii ii bateau la cap sa invete la mate si le ziceau ca in Romania elevii fac ore suplimentare in fiecare zi la matematica si o sa le-o ia inainte; se pare ca cercurile de matematica din Romania erau deja celebre de ceva vreme...

- la unul din primele mele interviuri la angajare din Bucuresti prin 2004 dau peste o echipa care incepuse sa practice stilurile de interviu ale celor de la Microsoft si Google. Probleme de tot felul, printre care si de logica. Fac o problema, iar pe urma imi dau inca una pe care o stiam. Le zic ca o stiu, iar ei ma intreaba un pic circumspecti: de unde o stii? Pai din clasa a patra, de la cercul de mate. Asta a pus capat acelei sectiuni a interviului, eram suficient de calificat :)

Cum am devenit producator de ler

Pe cand eram student la Maryland am avut parte de o experienta foarte interesanta. ASTROM (Asociatia Studentilor Romani) era condusa de unul din colegii cu care locuiam in casa, asa ca am participat si eu la multe actiuni de-ale lor. Iar una din preocuparile constante ale ASTROM era organizarea de spectacole cu artisti romani care faceau turnee prin State (asa am ajuns sa ii vedem pe cei de la Divertis sau trupa teatrului Nottara, de exemplu). In acei ani inca nu era moda concertelor de sarbatori in Romanai, asa ca Hrusca, fiind stabilit de multi ani in Canada, facea in respectiva perioada spectacole pentru comunitatile de romani din Statele Unite si Canada. Intr-unul din ani s-a hotarat sa vina si in zona Washington DC si cautand oameni de contact in zona a ajuns la ASTROM. Cum nu prea erau oameni disponibili la acel sfarsit de an pana la urma m-am oferit eu sa ma ocup de organizarea acelui eveniment, adica sa fiu un fel de producator. Primul pas a fost sa cautam o sala, de obicei gaseam sali in campusul universitatii, dar atunci a fost o problema, asa ca a trebuit sa caut in alta parte. Pana la urma am ajuns sa inchiriem o biserica anglicana din zona. Am batut palma cu cei de acolo, am trimis emailuri la oameni cu data si ora spectacolului si acum credeam ca lucrurile sunt gata. Insa cu trei zile inainte de spectacol ne suna Hrusca sa ne spuna ca a ramas fara instalatie de sonorizare. In mod normal el isi aducea singur instalatia, dar de data asta la intrarea in State vamesilor li s-a parut suspect ca se cara cu asa ceva dupa el, desi nu declarase ca vine in scopuri comerciale (va dati seama ca toate spectacolele astea se faceau la negru, banii incasati nefiind declarati la fisc), asa ca nu l-au lasat sa intre cu aparatura respectiva. Iar noi fiind printre primele locuri unde avea sa vina ne-am trezit ca trebuie sa facem rost in doua zile de o instalatie de sonorizare. Pana la urma am gasit o firma care inchiria asa ceva, dar era nevoie sa o si transportam. Am gasit mai multe masini si am carat boxele alea cum am putut, am intins cabluri, testat microfoane, dar pana la urma total a fost gata la timp. Desi am "produs" si eu la ler in acel an, nu am aflat nici atunci mai multe despre ce e acest ler. "Leru-i ler" va intra in legenda definitiilor recursive alaturi de "GNU in not UNIX", asa ca mai bine urmez indemnul celor de la Kamikaze: ler it be :)

La Multi Ani! si tot ce va doriti in 2013.

A intrat in folclor

Sunt sigur ca ati auzit de expresia "a intra in folclor". Ei bine, iata ca Ponta a reusit lucrul acesta intr-un timp record. Deci se poate, tovarasi :)

Despre copiat si alti demoni

Se vorbeste foarte mult in aceste zile despre copiat si plagiat. La bacalaureat s-au pus camere de supraveghere pentru al doilea an consecutiv si consecinta a fost si anul acesta o rata de promovabilitate sub 50% si mult sub cele de acum cativa ani. Asa ca o sa va povestesc acum despre experienta mea in domeniu, caci ar fi o minciuna sa spun ca nu am copiat niciodata. Da, recunosc deschis ca am copiat uneori sau am dat altora sa copieze dupa mine, dar per total am invatat niste lectii importante dupa cum veti vedea in continuare:

- prima intamplare vine din clasa a cincea cand la o lucrare de control la geografie mi-am scris niste date despre lectie pe sugativa (pe vremea aceea fiecare elev avea o sugativa mare cat foaia de caiet, caci se scria cu cerneala care se usca greu si te puteai murdari); totul a decurs conform planului, doar ca in pauza de dupa ora de geografie un coleg a venit si a vazut sugativa-fituica; a luat-o si a inceput sa strige indignat prin clasa cum ca Bogdan a copiat, si cum e posibil ca unul care ia premiul intai sa faca asa ceva; nu-i treaba ca si el copiase la acea lucrare ca si la multe altele, dar ce am invatat atunci e ca daca ai un anumit statut (in clasa atunci sau in societate in general) cresc si pretentiile de la tine (chestie pe care domnul Ponta nu o intelege nici azi);

- tot in clasa a cincea, dar de data asta la matematica am avut o experienta la fel de dura; Craciunescu, proful de mate, ne muta tot timpul pe patru dintre noi care eram mai buni la mate in primele doua banci si ne dadea de lucru separat; la una din lectii el tocmai asculta pe cineva la tabla, cand a batut cineva la usa si l-a intrerupt; a iesit sa vorbeasca cu persoana respectiva, iar eu observand ca solutia colegului meu era gresita i-am zis ce sa corecteze; cand s-a intors a vazut ca tipul de la tabla isi modificase solutia si s-a prins imediat ca cineva ii suflase; asa ca a zis ca el nu continua ora pana nu zicem cine a suflat; in clasa s-a lasat o liniste mormantala, iar dupa cateva secunde sau minute care au fost foarte, foarte lungi m-am ridicat in picioare si am recunoscut ca eu ii suflasem colegului meu; nu am patit nimic concret in urma acestor evenimente, dar se pare totusi ca acea clasa a cincea a fost foarte grea pentru mine, nu-i asa? :)

- trecem acum la clasa a noua, unde la fizica am avut un prof cu adevarat revolutionar: caci la nivelul anului 1991 el ne dadea lucrari de control cu cartile pe banca si chiar ne incuraja sa ne facem fituici, caci el zicea ca macar trecem o data prin materie; si iata-ne la una din primele lucrari de control cu toata lumea din clasa stresata de problemele grele pe care ni le servise Bararu; a venit si pauza si toata lumea a insistat in cor sa ne mai lase 5 minute, caci nimeni nu terminase; la care profu si-a luat catalogul si ne-a zis ca el se duce in cancelarie si ii aducem noi lucrarile cand suntem gata; cum a plecat proful am inceput sa discutam intre noi problema cea mai grea; eram vreo trei-patru care ne contraziceam pe doua solutii alternative, plus inca altii care ne asteptau pe noi sa ne hotaram care ar fi solutia corecta; pana la urma i-am convins ca solutia mea e corecta si toata lumea a scris ca mine; am dat noi lucrarile, iar in urmatoarea ora (caci aveam doua ore legate) proful ne-a prezentat solutiile corecte; iar solutia corecta era cealalta, drept care multi dintre colegi s-au jurat sa nu mai copieze dupa mine la fizica :)

- in final ne oprim in facultate, la un examen de bazele informaticii unde printre altele am avut o problema cu masini Turing; imi rezolv eu subiectele, iar doi colegi de langa mine ma abordeaza sa le zic cum am rezolvat acea problema; le-am zis ideea in doua vorbe si mi-am vazut de treaba; cand intru la oral il vad pe asistent ca ma ia la bani marunti: sa ii zic definitii, sa ii explic in detaliu ce am scris si tot asa; acuma eram si eu mirat, caci ma intelegeam bine cu asistentul respectiv, chiar jucam si bridge impreuna uneori; dupa ce ma freaca asta bine, iar proful imi da si el cea mai grea teorema din curs sa i-o demonstrez, ajung ei la concluzia ca stiu despre ce e vorba la materia aia si imi dau 9 (aveam 8 la laborator, asa ca oricum nu aveam cum sa iau 10); iar la sfarsit ma intreaba in fata cine a rezolvat de fapt problema respectiva, caci din toata grupa toti facusera solutia standard, mai putin 3 oameni care dadusera o alta solutie;

Concluzia: ma bucur inca o data ca am avut niste profesori foarte buni, care m-au invatat mult mai mult decat matematica, fizica sau informatica, iar din punctul meu de vedere pana la urma copiatul asta nu renteaza nici cand esti destinatia, nici cand esti sursa. Caci in ambele cazuri poti foarte usor sa ajungi in situatii nasoale.

The kid that runs towards sea

An outstanding music video featuring one of the greatest Romanian actors, Victor Rebengiuc:


and the story of this video:

Romania care este cu Tudor Chirila si Victor Rebengiuc pe apropotv.protv.ro

Zero impartit la trei

Mi-a povestit ieri un coleg ca a auzit urmatorul concurs la Radio Zu.
Cat fac zero impartit la trei?
Primul ascultator: zero
B&M: gresit
Al doilea ascultator: zero
B&M: gresit
Al treilea ascultator: aceasta operatie e imposibil de facut!
B&M: corect, ai castigat!

Intr-adevar, zero nu se poate imparti la trei... prosti :)

Un alt fel de cover: asa e in tenis

Ca tot am vorbit in postarea anterioare de publicitate si cover-uri, iata un altfel de cover pe care l-am vazut recent la turneul de tenis Bucuresti Open:



Macar asta e ceva mai distractiv fata de "maximienii" cu care ne toaca Vodafone de luni si luni de zile. Aveti aici si originalul pentru comparatie si aducere aminte:



Nu ca m-am intersectat eu prea mult cu maestrul Toma (pot sa spun ca am fost contemporani doar pentru vreo doua luni...), dar am crescut cu o caseta cu scheciurile sale pe care le stiam pe de rost: Fabula, Mefisto, Un telefon discret, Petrecerea continua.

Poate o sa va placa...

Eram la vanatoare de melodii si asta m-a sedus :)

Viata domnului Cartarescu

Ultima carte a lui Mircea Cartarescu, "Frumoasele Straine (sau cum am fost un autor de duzina)" e un colaj de povestiri din viata de scriitor roman a domnului Cartarescu. Nu are formatul unui jurnal, ci mai degraba a rememorarii unor evenimente (calatorii in special) cu largi divagatii pe cele mai traznite teme. Ceva a la Creanga, dar centrat pe aventurile scriitorului care este pus fata in fata cu cititorii si pe relatiile lui cu alti scriitori, cu mult umor, dar si usor oniric. Desi nu e "scris adanc" stilul e fermecator si "face diferenta" (na, ca tot barbarisme am ajuns sa folosesc; si doar am zis sa scriu in romana tocmai ca sa cinstesc un mare scriitor roman) ca sa zic asa :)

Desi e doar a treia carte de Cartarescu pe care o citesc (alaturi de "Enciclopedia zmeilor" si "De ce iubim femeile"), iar celebrele orbitoare sunt inca pe lista de asteptare, e altceva ce m-a legat recent de acest scriitor: un editorial publicat acum cateva luni in Evenimentul Zilei, un text in care am simtit ca ma regasesc, nu ca scriitor :), ci ca fiinta curioasa fata de toate aspectele functionarii acestei lumi. Nu stiu pentru ce imi trag seva (eventual pentru ceva scrieri de duzina in Java), dar si pe mine ma intereseaza si topologia, si teoriile fizicii, si economia, si filosofia, si biologia, si toate celelalte.

Deunazi mi-a povestit mama cum la o sedinta cu parintii din clasa a unspea a intrebat-o profesoara de biologie daca am intentia sa dau la medicina. I se parea ei ca sunt foarte interesat la orele de anatomie, pun intrebari si invat. Nu am avut niciodata nici cel mai mic gand de a ma face medic, ma intreb cum m-as descurca la un laborator de anatomie cand eu ma oripilez si cand trebuie sa tai o bucata de piept de pui crud (de altfel un coleg de facultate m-a intrebat prin anul trei daca nu vreau sa merg cu el la un laborator de anatomie, aranjase el sa intre pe sestache la o grupa de medicina din anul intai, dar l-am trimis urgent la plimbare; apoi mi-a si povestit ce misto a fost sa scoata ficatul dintr-un cadavru, ce consistenta avea si altele asemenea), dar asta nu ma impiedica sa ma intereseze din ce este facut corpul uman si cum circula sangele.

P.S. Retractez: as considera o cariera in medicina doar daca s-ar face practica la anatomie pe goolge body si m-as specializa in imagistica :)