Cum am devenit producator de ler

Pe cand eram student la Maryland am avut parte de o experienta foarte interesanta. ASTROM (Asociatia Studentilor Romani) era condusa de unul din colegii cu care locuiam in casa, asa ca am participat si eu la multe actiuni de-ale lor. Iar una din preocuparile constante ale ASTROM era organizarea de spectacole cu artisti romani care faceau turnee prin State (asa am ajuns sa ii vedem pe cei de la Divertis sau trupa teatrului Nottara, de exemplu). In acei ani inca nu era moda concertelor de sarbatori in Romanai, asa ca Hrusca, fiind stabilit de multi ani in Canada, facea in respectiva perioada spectacole pentru comunitatile de romani din Statele Unite si Canada. Intr-unul din ani s-a hotarat sa vina si in zona Washington DC si cautand oameni de contact in zona a ajuns la ASTROM. Cum nu prea erau oameni disponibili la acel sfarsit de an pana la urma m-am oferit eu sa ma ocup de organizarea acelui eveniment, adica sa fiu un fel de producator. Primul pas a fost sa cautam o sala, de obicei gaseam sali in campusul universitatii, dar atunci a fost o problema, asa ca a trebuit sa caut in alta parte. Pana la urma am ajuns sa inchiriem o biserica anglicana din zona. Am batut palma cu cei de acolo, am trimis emailuri la oameni cu data si ora spectacolului si acum credeam ca lucrurile sunt gata. Insa cu trei zile inainte de spectacol ne suna Hrusca sa ne spuna ca a ramas fara instalatie de sonorizare. In mod normal el isi aducea singur instalatia, dar de data asta la intrarea in State vamesilor li s-a parut suspect ca se cara cu asa ceva dupa el, desi nu declarase ca vine in scopuri comerciale (va dati seama ca toate spectacolele astea se faceau la negru, banii incasati nefiind declarati la fisc), asa ca nu l-au lasat sa intre cu aparatura respectiva. Iar noi fiind printre primele locuri unde avea sa vina ne-am trezit ca trebuie sa facem rost in doua zile de o instalatie de sonorizare. Pana la urma am gasit o firma care inchiria asa ceva, dar era nevoie sa o si transportam. Am gasit mai multe masini si am carat boxele alea cum am putut, am intins cabluri, testat microfoane, dar pana la urma total a fost gata la timp. Desi am "produs" si eu la ler in acel an, nu am aflat nici atunci mai multe despre ce e acest ler. "Leru-i ler" va intra in legenda definitiilor recursive alaturi de "GNU in not UNIX", asa ca mai bine urmez indemnul celor de la Kamikaze: ler it be :)

La Multi Ani! si tot ce va doriti in 2013.