Acetst post l-am început anul trecut, dar pe parcurs m-am luat cu altele și nu am reușit să îl mai termin atunci. Dar știți vorba aia: niciodata nu e prea târziu, așa că uite că îl termin acum. În 2015 s-au împlinit 20 de când am terminat liceul. În iunie am organizat o întâlnire cu foștii colegi de clasă și profesorii de la Liceul Mircea cel Bătrân. Ne-am simțit foarte bine împreună, am depănat amintiri, am povestit ce am făcut in viață și am realizat încă o dată cât de frumoasă și importantă a fost acea perioadă pentru formarea noastră ca oameni. Cum am amintiri de la toate materiile și cu toți profesorii pe care i-am avut țn liceu, m-am gândit să fac un serial cu unele din aceste amintiri.
Am să încep cu economia, o materie nouă pe vremea aia, care se studia pentru un an în clasa a XI-a. Profesorul de economie nu prea relaÈ›iona cu elevii, nu È™tiu exact din ce motiv, dar îmi amintesc foarte clar despre el cum ne povestea lecÈ›ia uitându-se mai mult pe geam în loc să se uite la noi. De altfel È™i la întâlnirea de 20 l-am regăsit pe domnul Fulea tot stingher. A venit în faÈ›a liceului, l-am salutat mai mulÈ›i dintre noi È™i am vorbit puÈ›in cu dânsul, dar când ne-am strâns în clasă am constatat că între timp dispăruse. Manualul de economie era primul făcut dupa revoluÈ›ie, de un anume CoÈ™ea, care avea să ajungă un politician de succes, iar ”succesul” în politica românească se masoară È™i prin numărul de partide prin care treci, căci È™i domnul CoÈ™ea e un traseist notoriu. Colegii mei care urmau să dea examen de admitere la ASE au învățat efectiv pe de rost acel manual, îmi amintesc că o colegă era în stare să recite fraze întregi din el. Eu am decis să dau bacul la economie, aÈ™a că învățasem È™i eu destul de bine conceptele de acolo, dar cel mai mult m-a frapat o frază din introducere sau prima lecÈ›ie. Se vorbea acolo despre tipuri de oameni È™i cum unii nu se gandesc decât la ei, altora le pasă de ei È™i de familia lor, altora È™i de cei din oraÈ™ul sau poate È›ara lor, iar altora le pasă de toÈ›i oamenii de pe Pământ. Și cum in funcÈ›ie de cum eÈ™ti iei decizii economice într-un fel sau altul. Atunci inevitabil m-am întrebat È™i eu: oare ce fel de om sunt eu? ÃŽmi pasă numai de mine sau È™i de rude sau È™i de cei pe care îi cunosc sau poate de toÈ›i oamenii în general? Nu are rost să vă spun ce mi-am răspuns atunci, È™tim cu toÈ›ii de la cei cu filosofia că mai importante sunt întrebările pe care È›i le pui decât răspunsurile la care ajungi :) Dar cert e că într-un fel acel moment de la începutul clasei a XI-a m-a schimbat.